M E D I T A Ţ I I _ P O S T M I O R I T I C E

Două noi publicaţii în biblioteca mea la subiectul “Crahul Petrolului”:

• CE ESTE “VÂRFUL PETROLULUI”? şi alte articole la această temă înconjurată de “zidul tăcerii” 

• O SCRISOARE DIN VIITOR. de Richard Heinberg

În Franţa, autorităţile din cca 70 oraşe s-au decis la un experiment curios, care a trezit un viu interes în rândul altor municipalităţi ale ţării. Deja de câteva luni în calitate de mijloc de transport al multor servicii municipale serveşte… trăsurile cu cai ca în vremurile trecute. În unele regiuni au mers şi mai departe, înlocuind autobusele şcolare cu trăsuri de tipul diligenţelor (pentru cei ce au uitat – „trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi; poştalion. – Din fr. diligence”)

 Motivul principal al acestor inovări este ecologizarea, dar şi pregătirea pentru inevitabila scumpire bruscă a carburanţilor. La rândul lor, experţii previzionează reîntoarcerea omenirii la metodele de gospodărire de acum 100 ani, cu utilizarea cailor şi boilor în calitate de principală forţă de tracţiune.

Iniţiativa franceză e o nouă mostră a căutărilor din economia mondială în vederea găsirii unei balanţe salvatoare între progres şi metodele tradiţionale din trecut. Ce se va întâmpla după depăşirea aşa-zisului „apogeu al petrolului” când omenirea va extrage tot mai puţini carburanţi fosili? Cum va fi afectată economia mondială, dar mai ales ramura vitală pentru menţinerea vieţii – agricultura planetei?

Richard Heinberg – unul dintre specialiştii marcanţi în prospecţiunile petroliere, consideră că viaţa a miliarde de oameni de pe Pământ va fi ameninţată de un serios deficit de produse alimentare, provocat de dependenţa producţiei agricole de carburanţii fosili.

Generalizată în câteva cuvinte, teoria „apogeului petrolului” spune că după 2020 extracţia ţiţeiului pretutindeni în lume în afară de Africa, va descreşte. Creşterea preţurilor resurselor energetice utilizate la efectuarea lucrărilor agricole şi livrarea producţiei agricole vor face lipsită de raţiuni economice agricultura în forma în care funcţionează ea astăzi în ţările dezvoltate.

În primul rând, se va reduce volumul transportării producţiei alimentare. De exemplu, astăzi peste tot în lume se vinde carnea ieftină argentiniană, sau grâul canadian. Cu scumpirea carburanţilor transportul transoceanic devine prea costisitor. Şi chiar în interiorul aceleiaşi ţări, produsele alimentare vor trebui crescute şi prelucrate cât mai aproape de consumatori (sau mai degrabă invers – n.n.- P.P.). Richard Heinberg  consideră că ţările lumii vor fi constrânse să înceapă practicarea agriculturii chiar în raza oraşelor şi în suburbiile megapollice-urilor. 

Textul integral al articolului în rusă de pe site-ul Ukragroconsult îl citiţi mai jos.

Tot acolo găsiţi şi un articol mai serios din “The Independent” (Marea Britanne) cu un titlu semnificativ: “Rezervele mondiale de ţiţei se epuizează mai repede decât se estima”.

(mai mult…)

Vă propun o nouă ilustraţie la sitaţia mondială gravă vizând nivelul actual şi perspectivele extracţiei de ţiţei.

În roşu sunt haşurate ţările producătoare de ţiţei care deja au depăşit “Apogeul producţiei de petrol” (peak oil) şi producţia este în continuă scădere.

În verde sunt haşurate ţările producătoare care încă n-au atins “Apogeul”, dar este indicat anul atingerii acestei limite.

Faceţi clik pe hartă pentru a o activa.  

Aflu astăzi stupefiat de la BBC cu referire la noutăţile versiunii ruse a site-ului BBC (cu mult mai bogat în materiale decât confratele său român) despre o nouă inepţie generată de pandemia europeană numită „corectitudinea politică” (political corectness).

Versiunea CD-Rom a unei povestiri pentru copii bazate pe celebrul subiect al poveştii „Cei trei purceluşi” a fost exclusă din lista nominanţilor  premiilor din domeniul educaţiei în baza unei simple presupuneri că această poveste ar putea leza sentimentele musulmanilor.

Membrii juriului au exclus cartea electronică „Cei trei micuţi cawboy-zidari” care repovesteşte într-o manieră contemporană vechea poveste, declarând că „prezenţa purceluşilor atinge probleme culturale” (?!) în plus, aceştia au mai declarat că povestea ar mai putea „provoca indignarea anumitor categorii de muncitori (în special al constructorilor)”.

 „Oare chiar toţi lucrătorii din construcţii sunt cowboy (vântură lume), casele construite de ei le poate lua vântul, iar constructorii pot fi asemuiţi cu porcii?” – se întrebau membrii comisiei de selecţie. 

Cum vă place, domnilor ultratâmpenia ultradebililor îndoctrinaţi cu „political corectness” ??!

În continuare textul complet al articolului în rusă şi bonusul – povestea ilustrată “Cei trei purceluşi” în română.    

(mai mult…)

Deoarece articolul precedent la această temă a avut un oarecare ecou, dar mai ales din cauza că mi-a generat nişte nostalgii plăcute vis-a-vis de cel mai ecologic mijloc de locomoţie posibil – carul cu boi, am hotărât să aduc noi argumente la teza că ne aşteaptă pe toţi un viitor foarte apropiat deloc simplu.

Vî prezint opinia cercetătorului american John Michael Greer expusă în articolul întitulat “APUSUL IMPERIULUI AMERICAN”, preluat de pe siteul Altermedia.info.

 

Îmi amintesc cum prin ‘89 în cadrul defilărilor dumunicale de protest devenite tradiţionale, scandam o sumedenie de lozinci. Când “arsenalul” se epuiza şi nu mai ştiiam ce să mai scandăm, întotdeauna ne salva un slogan bun pentru toate timpurile şi pentru toate ocaziile – “UNIRE MOLDOVENI”!

 După ‘91 devenise deja cam uzată de atâta întrebuinţare, aşa încât în discuţiile cu colegii, mai în glumă, mai în serios, când nu mai aveai ce spune, te salva sloganul “Unire Moldoveni” şi cu aceasta se punea capac la toate.

Ei bine, uite că astăzi, împreună cu INconstantIN i-am găsit involuntar sloganului demult uitat o a doua viaţă şi o continuare demnă de sec. XXI.

Tot ofticându-ne împreună despre cenzura care bântuie pe proaspetele bloguri PPCD-iste incluse în Blogosferă, fapt consemnat de INconstantIN şi în două posturi recente de pe blogul său, la un moment dat nemaiavând ce spune despre acest comportament incalificabil al ppcd-ilor mai tineri, contrariat am încheiat: “UNIRE MOLDOVENI”!, la care acesta îmi răspunde: “UNIRE 4 EVER”!

UNIRE MOLDOVENI! – UNIRE 4 EVER!

Eu zic că-i faină de tot!

Îndeosebi recomand utilizarea sloganului respectiv bravilor spioni moldoveni care fac muncă grea în capitalele imperialismului mondial. La întâlnirile conspirative dintre rezident şi noul agent, primul rosteşte “Unire moldoveni”, la care al doilea neapărat trebuie să răspundă – “Unire 4 ever”. Şi gata! Toate secretele vin pe apa Bâcului.

Am să vă spun una tare de tot: „Omul mu este o maşină şi nici o plantă nemişcată”!

Homo Sapiens ca şi celelalte animale este înzestrat cu abilitatea de a se mişca, ceia ce presupune că fiecare om trebuie să dispună de un teritoriu (habitat) personal care-i permite să-şi satisfacă toate necesităţile vitale fără a atenta la stabilitatea ecosistemului înconjurător. Mărimea acestui teritoriu personal, conform calculelor constituie aproximativ 4 km² , fiind înscrisă în codul genetic al omului, din care cauză constituie un drept fundamental şi inalienabil al omului.

Comprimarea drastică a acestui spaţiu individual genetic, mai ales în mediul urban, aduce orăşeanul în pragul unei adevărate catastrofe emoţionale, atenuarea efectelor căreia se încearcă prin călătorii, ieşiri la natură, distracţii, spectacole, etc – toate acestea reprezentând „droguri şi antidepresante contra micşorării catastrofale a spaţiului individual al omului modern”. Aceasta este concluzia autorilor lucrării “Aspecte necunoscute ale problemei demografice” – o nouă achiziţie a bibliotecii noastre virtuale „Lecturi Postmioritice”. Menţionăm că aceiaşi autori stau la baza Teoriei Reglării Biotoce despre care am mai scris şi cu alte ocazii.

Iată ce spun autorii despre fenomenul bloggingului, atât de popular în ultimul timp, la capitolul cu titlul sugestiv: „Cultura în calitate de drog în condiţiile suprapopulării”. (Traducerea din rusă îmi aparţine – P.P.)  

„Popularitatea fenomenală a comunicării pe internet, care se manifestă prin creşterea rapidă a forumurilor de toate speţele, dar mai ales a blogurilor personale (live journal), la fel este cauzată de această catastrofă (diminuarea drastică a spaţiului personal -n.n.). În condiţiile suprapopulării, omul, programat genetic pentru comunicarea cu cel mult 100-200 indivizi bine cunoscuţi, se află într-un stres permanent. Orice contact vizual sau acustic cu indivizii din specia sa, impune creierul uman să proceseze un flux enorm de informaţie pentru determinarea statutului acestui individ. Această suprasolicitare informaţională dispare în cadrul comunicării prin internet, unde fluxul informaţional venit de la alt individ (invizibil şi neauzit) se micşorează de zeci şi sute de ori, reducându-se doar la codul lingvistic.

A doua, şi probabil, principala cauză a popularităţii blogurilor constă în apariţia la autorii acestora a senzaţiei de participaţiune la viaţa comunitară şi senzaţia (iluzia) de influenţare personală asupra proceselor din această comunitate (populaţie biologică), deoarece accesul la fiecare blog poate fi deschis pentru toţi. Într-o populaţie firească pentru specia umană de câteva sute de indivizi, fiecare om are o influenţă reală asupra tot ce se întâmplă în această comunitate şi conştientizează propria importanţă. Deficitul acestui sentiment (emoţii) primordial în comunităţile urbane numărând milioane de indivizi, este unul catastrofal. Aici trebuie să menţionăm că cei din vârful piramidei puterii, care domină procesul decizional din sânul comunităţilor şi sunt conştienţi şi satisfăcuţi de această stare de lucruri, nu-şi creează bloguri deoarece sentimentul propriei importanţe în comunitate este pe deplin satisfăcut.

Menţionăm că internet-comunicarea nu e un drog în sensul strict al cuvântului. Această comunicare într-adevăr oferă fiecărui individ posibilitatea (chiar şi pur ipotetică) de a influenţa mersul lucrurilor în comunitate. De asemenea, ea facilitează crearea grupurilor de comunicare cu dimensiuni apropiate de cele codificate genetic pentru specia umană (de ordinul a câteva sute de indivizi)”.

Aceasta-i “situaţiunea”, dragă naţiune !

Într-un comentariu anterior blogerul român OVIDIU mă întreba câţi ruşi avem noi aici în Basarabia, de ne-au sucit atât de mult minţile, că “albul” pentru noi a devenit “negru”, iar limba română, dintr-o dată a devenit “moldov’nească”.  Am răscolit niţel prin Net şi iată datele oficiale.

TOTALURILE RECENSĂMINTELOR DIN 2004-2005

. 

Şi mă mai întreba OVIDIU : “De ce s-a declarat ca exista limba “Moldoveneasca”, mi se pare ciudat cum adica ? Cica e constitutional, o mare aberatie, dar voi romanii de ce nu va revoltati ?  Bună întrebare, aşi zice eu chiar tradiţională în discuţiile nu numai cu românii, dar şi oamenii deştepţi de pe aiurea, care aşa şi nu mai pot înţelege, cine naiba suntem noi – basarabenii.

Se pare că fiecare basarabean are propriul răspuns la această întrebare şi puse unul lângă altul că s-ar aduna vre-o 2,5 milioane de răspunsuri diferite.

Eu personal cred că fiecărui popor i se dă o singură şansă cu adevărat mare pe care acesta este obligat să o fructifice. Noi am avut-o în 1991-92. Însă după umilitoarea înfrângere în războiul de pe Nistru din vara lui ‘92, totul s-a terminat. Inclusiv şi elanul unionist. Puterea au preluat-o din nou foştii nomenclaturişti agrarieni sovietici educaţi în spiritul “Cursului de lingvistică a tov. Stalin”. Iar cu venirea comuniştilor treaba s-a îngroşat şi mai mult…

De ce nu protestăm?  Fiindcă în cea mai săracă ţară din Europa (oaza comunistă a lui Voronin), în şirul foarte lung de griji şi probleme dramatice cotidiene, de care este preocupat fiecare basarabean, chestiunea denumirii limbii pe care o vorbim ocupă al o-sută-unulea loc.

Dar intelectualii? - mă vei întreba. Cine ştie, poate că au conştientizat însfârşit, că surogatul lingvistic care se vorbeşte pe la noi în stradă sau la televiziune încă nu poate fi numit limbă română. După mine, “limba moldovenească” e o noţiune medicală – o limbă bolnavă aflată în carantină şi abia când se va însănătoşi, va putea pretinde la numele de “română”

Bine, aceasta e doar opinia mea separată. 

Nu ştiu ce au auzit parlamentarii români şi implicit întregul popor român, din discursul Preşedintelui Traian Băsescu din 18 decembrie 2006, când acesta prezenta în Parlament, sub huiduielile incalificabile ale PRMiştilor şi PSDiştilor, concluziile “Raportului Comisiei prezidenţiale  pentru analiza dictaturii comuniste din România”. Bănuiesc, nimic, sau aproape nimic…

Ceia ce intuiesc cu siguranţă, nimeni în România în toiul controverselor şi ciorovăielilor politice în jurul acestui raport, nu a atras atenţia asupra unui capitol dedicat represaliilor comuniste din Basarabia.

Atât de hulita “Comisie Tismăneanu” a spus nişte lucruri pe care aici, în Basarabia, de la un timp, nu mai vrea să le spună nimeni dintre guvernanţi şi istorici locali.

În întroducerea la acest capitol citim:  

“Spre deosebire de România, în Republica Moldova după 1989 s-a acordat o atenţie mai redusă recuperării memoriei victimelor regimului sovietic. Dacă în România există destule instituţii şi reviste specializate care se dedică problematicii în cauză, în partea stângă a Prutului există doar două secţii minuscule de cercetare în istoria postbelică, una la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe şi alta la Muzeul Naţional de Istorie. Nu există însă nici o revistă specializată exclusiv în istoria contemporană. Iar o emisiune televizată cu o largă audienţă, precum Memorialul Durerii a Luciei Hossu-Longhin, nu a existat şi este greu de imaginat că va fi inaugurată în următorii câţiva ani la televiziunea naţională.  …  Problema diferenţei dintre modul în care are loc recuperarea memoriei victimelor comunismului în România şi Republica Moldova merită, în acest sens, un studiu special. Ne limităm aici doar la formularea unei ipoteze: basarabenii fac distincţia între două feluri de comunism, cel stalinist, care e condamnabil, şi cel de tip brejnevian, care este perceput în memoria colectivă ca o perioadă relativă de prosperitate, atât în raport cu ceea ce a precedat-o, cât şi, mai ales, a ceea ce a urmat-o.”

Capitolul “Represiunile comuniste din Moldova sovietică” este constituit din următoarele compartimente:

►Întroducere

►RASSM, 1924-1940: “Basarabia în miniatură”

►Represiunile din primul an de ocupaţie a Basarabiei, 1940-1941

►Reluarea represiunilor în Basarabia şi foametea din anii 1946-1947

►Deportările basarabenilor din 1949 şi 1951

►Rezistenţa antisovietică

►Reabilitarea victimelor

Textul integral al Capitolului dedicat crimelor comuniste în Basarabia îl găsiţi în biblioteca “LECTURI  POSTMIORITICE .

Aşadar, Georgia Guidestones şi Teoria Conspiraţiei…

Cred că a venit vremea să medităm şi asupra acestui subiect controversat.

Până acum un an eram şi eu „tentat” de acest subiect la modă în cercurile para-intelectuale.

- E posibil una ca aceasta? – mă întrebam eu colcăind de indignare. – EI conspiră pe la spatele omenirii credule! EI vor să ne impună… bla-bla-bla… EI vor să controleze … bla-bla-bla… EI vor să unifice… bla-bla-bla…

Cine EI? Păi toţi ăştia… masonii, jidanii, cămătarii, FMI, WorldBank, WTO, etc, etc, etc.

Însă acum un an am avut parte de o lectură-şoc – cartea „În faţa principalei provocări a civilizaţiei umane”. (pe larg despre acest subiect citiţi într-un post anterior >>>).

N-o să vorbesc aici despre avalanşa de cifre, fapte şi dovezi ucigătoare care s-au prăbuşit peste mine, ci am să vă prezint doar cele două soluţii alternative de care mai dispune omenire în apropiaţii 10-20 de ani, conform Teoriei Reglării Biotice, pe care se bazează acea carte:

Prima soluţie – reducerea de 10 ori a consumului actual de energie a civilizaţiei umane, până la limita admisă de 1,3 TeraWatt, în corespundere cu locul şi rolul omului în biosfera şi lanţul trofic al Pământului.

A doua soluţie – reducerea de zece ori a numărului populaţiei umane pe Pământ – până la 600 milioane de locuitori – exact atâţia oameni poate „duce” biosistemul planetar fără perturbarea activităţii sale de regularizare eficientă a vieţii organice pe Pământ.  

Despre aceste concluzii ale savanţilor ruşi şi despre teoria lor nu se vorbeşte nicăieri – nici în publicaţiile „ştiinţifice” din Rusia şi lume şi nici în mass-media rusească şi internaţională.

Am tăcut şi eu un an de zile, tot căutând zadarnic noi informaţii la tema respectivă.

Şi uite că acum mi-a sărit în faţă subiectul acesta cu monumentul Georgia Guidestones şi mesajul său conspiraţionist.

Ceia ce m-a şocat în acest subiect, a fost PRIMA SENTINŢĂ gravată pe lespezi:

“Menţineţi populaţia în limitele a 500 milioane de locuitori, în permanent echilibru cu natura”.

Am avut senzaţia de „deja vu”…

Din două surse atât de diferite primim acelaşi mesaj: resursele Terrei sunt finite, iar noi, omenirea ne-am tehnologizat şi  înmulţit prea tare.

(mai mult…)