M E D I T A Ţ I I _ P O S T M I O R I T I C E

 Se pare că ceva începe să se mişte. Mâine Programul Natiunilor Unite pentru mediu (UNEP) va anunta că civiizaţia umană este a şasea mare belea şi catastrofă din istoria Terrei. Primele cinci mari catastrofe globale care au afectat exrem de grav biodiversitatea planetară au fost: o ciocnire cu un meteorit, doua eruptii vulcanice si doua epoci glaciare.

Iată un articol la temă, publicat in EcoMagaizn 27 Mai 2008  

Cat costa supravietuirea planetei

Omenirea trebuie sa plateasca in jur de 400 de miliarde de euro pentru salvarea naturii. Specialisti din 191 de tari s-au reunit la Bonn pentru a planifica o revolutie ecologica

Noile afaceri profitabile vor fi cele care vor opri distrugerea Terrei.

Peste 6.000 de cercetatori discuta in aceste zile, in cadrul unor intalniri organizate sub egida ONU, despre modalitatile prin care s-ar putea obtine cele aproape 400 miliarde de euro necesare pentru a salva Pamantul. Problema nu e deloc minora intrucat, conform ultimelor estimari, daca nu asiguram sanatatea naturii, oamenii vor disparea impreuna cu ea.

Lacomia omului, a sasea catastrofa

Programul Natiunilor Unite pentru mediu (UNEP) va anunta miercuri, in prima zi a Conferintei Biodiversitatii de la Bonn, ca a sasea mare distrugere a naturii a inceput deja. Discursul directorului executiv al UNEP, Achim Steiner, a fost dezvaluit in avans de cotidianul german „Der Spiegel”.

Rapoartele intocmite de oameni de stiinta din 24 de tari arata ca, pana acum, biodiversitatea planetei a fost grav avariata de cinci catastrofe majore: o ciocnire cu un meteorit, doua eruptii vulcanice si doua epoci glaciare. Acum, motivul disparitiei speciilor este lacomia omului. Cei 6,6 miliarde de pamanteni devoreaza natura intr-un ritm fara precedent.

(mai mult…)

Trebuia să fac acest lucru…
Să încep traducerea în română a studiului „Aspecte puţin cunoscute ale problemei demografice”, înserat pe pagina “Problema Demografciă” a blogului.
Fiindcă în spaţiul virtual românesc “armonizat” cu conceptul de “political correctnes” n-o să mai găsiţi ceva asemănător.
Acest studiu este o încununare logică a Teoriei regularizării biotice a cercetătorilor ruşi Prof. Victor G. Gorshkov şi Dr. Anastassia M. Makarieva.
Studiind mai atent textul îţi dai seama că acesta este un verdict. Un verdict sever fără drept de apel dat civilizaţiei umane. Am întrecut orice măsură şi am mers prea departe în relaţia noastră utilitaristă cu Natura.
Desigur, putem continua să ne mişcăm în direcţia cea proastă, fără a ţine cont de aceste concluzii şi verdicte „alarmiste”. Nimeni, nici chiar Natura sau Dumnezeu n-o să ne spună nimic. Numai că atunci în viitorul apropiat ne aşteaptă doar două scenarii posibile: haosul economic şi social intern şi războaiele internaţionale, toate cauzate de penuria alimentară şi energetică; sau destabilizarea completă a ecosistemelor terestre în urma activităţii antropogene şi prăbuşirea planetei în unul din hăurile existenţei abiotice – glacializarea planetei cu temperaturi de -100 gr.C, sau aridizarea cu temperaturi de +400 gr.C la suprafaţă Pământului.
Alegeţi, fraţi români!

Teoria regularizării biotice  ne spune că ar mai exista o „a treia cale”.
Nici nu mai e o cale, ci aşa, o cărăruşă îngustă şi spinoasă pe care urmează să ne târâm pe brânci, ruşinaţi îndărăt, în sânul Naturii-Mumă. Dar culmea e că nici în cazul acesta nu vom reuşi să ne întoarcem toţi – pe această cărăruşă vor putea trece doar a zecea parte din populaţia actuală a planetei, restul urmând să rămână aici, la margine prăpastiei şi să-şi ispăşească pedeapsa pentru simplul fapt că au fost membri ai celor două VIP-cluburi odioase create pe o planetă cu resurse finite – „civilizaţia consumului” şi „civilizaţia cămătarilor”.
Desigur, eradicarea suprapopulaţiei planetei ne-ar da prea multe bătăi de cap, iar pe de asupra ne-ar modifica radical comportamentul şi mentalitatea. Ce politician sau lider de opinie, întreg la minte, va lansa o asemenea iniţiativă?

Aşa că, pe loc repaos – distracţia continuă!
Până la miezul nopţii au mai rămas clipe numărate!
Să le folosim la maximum! Să luăm de la Viaţă şi de la Natură tot ce-a mai rămas neatins şi nepângărit!

POMPA FORESTIERĂ

Prof. Victor G. Gorshkov  &  Dr. Anastassia M. Makarieva

Regularizarea biotică a mediului  este o concepţie ştiinţifică interdisciplinară. Pe parcursul elaborării ei au fost obţinute un şir de rezultate importante. Acestea sunt, de exemplu, demonstrarea instabilităţii fizice a climei Pământului, care în lipsa controlului biotic stabilizator, ar trece spontan în una din cele două stări stabile – evaporarea sau îngheţarea oceanelor ; sau cercetările ecologice care demonstrează dreptul programat genetic al omului la un teritoriu individual în mărime de aproximativ 5 km².

Dar se pare, că aceste rezultate sunt percepute de opinia publică sau ca fiind prea globale şi generalizante pentru a-l provoca pe om să întreprindă careva acţiuni concrete în vederea protejării exosistemelor biotice naturale, sau nu sunt îndeajuns de bine înţelese pentru aprecierea importanţei acestor rezultate.

Dar iată că la confluenţa blocurilor ecologic şi climatologic al concepţiei au fost obţinute nişte rezultate unicale d.p.d.v. al elocvenţei acestora pentru publicul neavizat. 

Principala concluzie a acestor cercetări e simplă şi pe înţelesul tuturor:

Dacă vom tăia pădurile, vânturile nu vor mai sufla dinspre ocean

şi pe uscat nu vor mai fi nici ploi şi nici râuri

Aceste rezultate ale cercetărilor noastre necesită o dezbatere largă în mediul ştiinţific şi în cadrul societăţii, deoarece apa este o necesitate vitală cotidiană a fiecărui om, din care cauză ar trebui să suscite o reacţie a majorităţii populaţiei planetei şi să conducă la acţiuni reale de protejare şi regenerare a pădurilor. 

(mai mult…)

Am mai depistat un studiu cape încearcă să ne spună timid, că “tratăm simptomele nu şi cauzele” problemelor umanităţii. De data aceasta alarma este trasă ciar din culisele Parlamentului European, de către foarte simpatica româncă Andreea Vass, consilier în cadrul PE şi cercetător la Institutul de Economie Naţională al Academiei Române.
Pe blogul distinsei doamne  m-au impresionat pozele care ilustrează pasiunea ei pentru escaladarea stâncilor goale. Chestia aceasta mi s-a părut o metaforă foarte sugestivă – chipul românului/europeanului de succes care escaladează înălţimile societăţii occidentale a belşugului, societate care de fapt lasă în urma sa un Pământ asemeni acestei stânci goale pe care nu mai e viaţă.
Din acele câteva articole ale autoarei la subiectul menţionat am reţinut în deosebi titlul sugestiv găsit de Andreea Vass pentru unul din capitole – pe care l-am înserat ca titlu al acestui post.
În rest îngrijorări şi acţiuni ale oficialilor europeni caracteristice unei structuri hiperbirocratizate şi aceiaşi nedorinţă de a vedea miezul „politic necorect” al problemelor alimentare – SUPRAPOPULAŢIA PLANETEI de către „căţărătorii pe stânci goale”.

Dar vă las în continuare să vă faceţi propria părere despre articolele cercetătoarei Andreea Vass.

(mai mult…)

(Răspuns bloggerului Adrian Niţu)

Adriane, ai intuit perfect starea de spirit care mă copleşeşte atunci când vorbesc despre problemele ecologice – resemnarea.

De unde atâta pesimism, în timp ce toară lumea din jur inclusiv forurile decizionale mondiale şi naţionale au conştientizat pericolele ecologice, ba mai mult chiar, au şi început să întreprindă paşi concreţi în direcţia cea bună – Protocolul de la Kyoto, dezvoltarea durabilă, etc, etc…
Într-un moment de grea cumpănă, omenirea din nou s-a solidarizat şi a pornit în direcţia cea bună. Posibil…

Dar de ce oare, nu mă părăseşte senzaţia, că în tot ce facem astăzi suntem extrem de duplicitari (făţarnici, conform „dicţionarului moldo-român”  ) , ba chiar ridicoli?!
De ce cred aşa? Fiincă umblăm doar la efecte nu şi la cauze.

Iar cauzele degradării vertiginoase a biosferei Pământului sunt doar două şi ambele de origine antropogenă: SUPRAPOPULAŢIA şi CONSUMUL ENERGETIC EXCESIV.

(mai mult…)

Onorat public basarabean!
Permiteţi-mi să vă prezint un ţăran deosebit din comuna Bălţaţi de lângă Iaşi, deci, cum ar zice stâlpii “moldovenismului” oficial de la Chişinău – “un moldovan de-al nostru, get-beget”.
Se numeşte acest om Gheorghe Ciobanu şi se deosebeşte de restul ţăranilor români şi basarabeni prin felul cum vede şi cum simte lumea din jurul său.

Gheorghe Ciobanu este PICTOR.

Neavând studii în domeniu, dumnealui pictează, probabil, doar cu sufletul său frumos. Specialiştii, care iubesc să bage totul în clişeele determinismului denumesc arta sa „pictură naivă”.

O fi, însă pentru mine personal această pictură naivă cu parfumul său mioritic inconfundabil înseamnă infinit mai mult decât toate „-ismele” artei moderne.
Dar vorba „strămoşilor” – De gustibus non disputandum est.
De aceia închei aici şi vă invit să savuraţi în continuare din frumuseţea picturilor lui Gheorghe Ciobanu şi să aflaţi mai multe despre acest om deosebit şi arta lui din artcolele ataşate la sfârşit.

“Astrul albastru”

(după mine, e cea mai consistentă replică la “Patratul” lui Malevici)

“Satul meu”

(mai mult…)

Am impresia că îngrijorările ecologiste, ajunse în ultimul deceniu chiar şi în vizorul potentaţilor acestei lumi; a forurilor internaţionale şi a mass-media care îi deservesc, i-au cam prins nepregătiţi pe activiştii mişcărilor ecologiste de pretutindeni. Rămânând în continuare la nivelul amatorismului non-guvernamental, aceste mişcări, se pare că aşteaptă soluţii tot de la guvernanţi şu miliardari. Multitudinea acţiunilor şi iniţiativelor locale nu decurg dintr-o viziune globală a problemei ecologice şi se pare că nu au la bază nici un fundament doctrinar şi ideologic coerent.

În calitatea mea de adept al Teoriei regularizării biotice, cel mai reprezentativ curent doctrinar şi ideologic agreat mi se pare ECOLOGIA DE PROFUNZIME (deep ecology). Însă dacă veţi încerca să căutaţi în internetul românesc referinţe la vre-o carte publicată despre această doctrină – degeaba vă osteniţi.

Şi atunci pe ce fundamentaţii doctrinare îşi desfăşoară activitatea ecologiştii români şi basarabeni? Pe antropocentrismul tradiţional religios sau umanist, în care contează doar omul? Sau pe ecologia de suprafaţă (shallow ecology), care abia de se apropie de problema „revoluţionară” a emancipării animalelor (cu absurdele sale „abatoare umaniste”)?

Ca să nu te considere alţii un ridicol, trebuie, cel puţin să nu fii ridicol!

Ce este ECOLOGIA DE PROFUNZIME?
E o doctrină care „vizează o metafizica, o epistemologie si o cosmologie noua, precum si o noua etica a mediului, care sa trateze intr-un mod total aparte raporturile om-planeta. Din punct de vedere filosofic, este vorba, in primul rand, de o deconstructie a intregii traditii umaniste care pune pe primul loc fiinta umana in ceea ce priveste toate aspectele esentiale (ontologic, etic, juridic s.a.m.d.), iar in al doilea rand, de o critica la adresa variantelor reformiste de ecologie, considerate a fi prea slabe si naive”.

(mai mult…)

Navigând prin blogosfera românească, la un moment dat am avut o adevărată revelaţie estetică.

Pe blogul ecologist “EduEcoCivica” am descoperit aceste perle de spiritualitate autentică românească:

(mai mult…)

Se pare că ceva se mişcă în gaşca potentaţilor acestei lumi. Despre suprapopulaţie ca sursă a tuturor problemelor ecologice pe planetă a început să se vorbească în Casa Regală britanică. Ce-i drept, deocamdată prin gura marelui “gafeor” – Prinţul consort Philip.

Oricum, e un mare pas înainte în începutul unei dezbateri internaţionale “la rece” a spinoaselor decizii care urmează a fi luate în vederea stopării suprapopulaţiei.

Dacă, desigur, ne mai intereseză să locuim pe această planetă.

„Numărul copiilor dăunează planetei”

Publicat in EcoMagaizn 13.Mai.2008

Prinţul Philip al Marii Britanii, el însuşi tată de patru ori, recomandă europenilor mai puţini copii 
Prinţul consort al reginei Elisabeta a II-a spune că familiile ar trebui să fie mai puţin numeroase. El susţine că suprapopularea este un dezastru ecologic.
Ecologistul cel mai înfocat al familiei regale din Marea Britanie, prinţul Philip, declară că suprapopularea planetei este principalul factor care a generat încălzirea globală. El spune că actuala criză alimentară nu ar exista dacă am fi mai puţini, notează cotidianul britanic „The Times”.

(mai mult…)

(continuarea articolului Despre echivalentul ecologic al basarabeanului, sau înapoi la carul cu boi?  )

Aşadar, vorba lui Victor Nichituş, – Domnilor, unde sunt îngrijorările? 
Dacă problema există, de ce mass-media şi ştiinţa nu bat clopotele? De ce politicienii nu organizează summit-uri internaţionale şi dezbateri la ONU sau în parlamentele naţionale?

Sunt sigur, cancelariile conducătorilor multor state şi al principalelor organizaţii internaţionale nu duc lipsă de note, memorandumuri şi scrisori analitice cu conţinut foarte alarmant vis-a-vis de impactul dezastruos al suprapopulaţiei necontrolate asupra calităţii vieţii umane, dar mai ales asupra calităţilor regenerative ale naturii. Dar părerea mea, ca nespecialist, este că atât savanţii, cât şi politicienii lumii nu sunt pregătiţi/nu au curajul să discute cu popoarele lumii subiectul suprapopulaţiei şi al implicaţiilor sale, deoarece rezolvarea acestei probleme necesită revizuirea radicală nu doar a modului de viaţă, dar în primul rând a majorităţii valorilor civilizaţionale contemporane.

Iată doar câteva dintre problemele şi implicaţiile care stau, ca să zic, la suprafaţă.

Implicaţiile de ordin filosofic-doctrinar.
Va trebui să renunţăm la viziunea antropocentistă asupra lumii şi să însuşim de urgenţă biocentrismul cu „Natura-Mumă” în capul lucrurilor.
Acesta va însemna ca evoluţioniştii să renunţe la conceptul tupeist „omul cununa evoluţiei şi rege al naturii”.
Iar creaţioniştii s-o mai tempereze cu „fiinţa aleasă, creată după chip şi asemănare” şi să înceteze să inducă credincioşilor ideea că pentru ei Pământul reprezintă o gară de tranzit oarecare în drumul lor spre „impărăţia cerească”, din care cauză ne putem permite să facem aici mizerie.
Cu siguranţă că instalarea doctrinei biocentriste va genera revenirea, dar la alt nivel a vechilor culturi păgâne şi a zeilor soarelui, fertilităţii, etc, etc, toţi supuşi ai zeităţii centrale – Maica Natură.

(mai mult…)