Ca întotdeauna, subiectul teoriilor conspiraţioniste suscită interesul publicului cititor. Citind pe Altermedia anunţul ALTERMEDIA VA ADUCE “JOC FINAL”, UNUL DINTRE CELE MAI APRECIATE DOCUMENTARE ALE ANULUI 2007 , am dorit să aflu şi alte opinii despre acest subiect. În cele ce urmează vă prezint traducerea unui fragment din capitolul “Noua Ordine Mondială” din cartea lui Robert Wright “Nonzero: The Logic of Human Destiny” (New York: Pantheon Books, 2000).

Spre deosebire de autor, care consideră că guvernarea planetară este inevitabilă reieşind din logica evoluţiei politice şi economice pe Pământ, eu cred că nu se va ajunge până acolo. Pur şi simplu globaliştii nu vor dovedi să-şi finalizeze ideea. Pedalând cu încăpăţinare ideile “dezvoltării continui” iar mai nou, al “dezvoltării durabile”, globaliştii, nedorind să tempereze producţia şi consumul, î-şi taie craca de sub picioare. Suprapopulaţia şi derivatele sale - degradarea ecolgică rapidă, penuria alimentară şi energetică vor provoca prăbuşirea economiei mondiale şi un haos social fără precedent, care va mătura toate instituţiile naţionale şi internaţionale în majoritatea ţărilor lumii.

Din păcate sistemul poltic mondial bazat pe state naţionale cu interese şi tradiţii diametral opuse, nici odată nu va reuşi să întreprindă nişte măsuri energice şi radicale pentru salvarea situaţei planetare. Feudalismul geopolitic ne va costa foarte scump.

Căci, vorba lui Woland din „Maestrul şi Margarita” lui Bulgakov: „ Anuşka deja a vărsat uleuil…”

Noua Ordine Mondială

Robert Wright

(din cartea Robert Wright, Nonzero: The Logic of Human Destiny (New York: Pantheon Books, 2000))

În anil 1500 până la era noastră pe Pământ existau aproximativ 600 mii de formaţiuni politice autonome.  Astăzi după o mulţime de fuziuni şi cuceruri au rămas doar 193 de formaţiuni statale.*  În aşa ritm nu a mai rămas mult până la guvernul unificat.

Guvernul Mondial? Tradiţional ideea guvernului mondial au susţinut-o pacifiştii de stânga. În alte sectoare ideologice idea era respinsă sub diferite forme, două dintre care merită menţionate îndeosebi. Primul curent consideră această idee absolut ireală şi-i etichetează pe pacifiştii de stânga „handicapaţii lumii unificate”. Cel de-al doilea curent consideră ideea una de coşmar dar realizabilă, prezicând venirea sinistrei „Noii Ordini Mondiale”.  

În linii mari, deosebirea între aceste două curente ideologice este condiţionată de faptul care anume parte din antiteza „Jihad vs. McWorld”**  încearcă să o extrapoleze.

Reprezentanţii primului curent văd privind în viitor cum se lărgeşte ciuma tribalismului: războaie civile, conflicte etnice, terorismul - şi toate astea în contextul noilor tehnologii ucigătoare şi în contextul incendiar al suprapopulaţiei şi crizei ecologice. Astfel, conform publicistului Robert Kaplan “în locul structurii clare a statelor naţionale va veni un terci de oraşe-state, oraşe-gettouri, de regionalisme sumbre şi anarhice”. Peste tot se vor răspândi armatele private şi narco-cartelurile, iar anarhia criminală va deveni un pericol strategic real.

În scenariul numărul doi principala problemă nu e haosul, ci din contra - o variantă sinistră a ordinii. Această ordine se constituie în mare parte datorită corporaţiilor multinaţionale şi a finanţatorilor globalişti care fac legea în McWorld. Ei au jurat credinţă nu vre-unei ţări ci în exclisivitate profitului şi au impus valorile sale în structurile supranaţionale cum ar fi Fondul Monetar Internaţional şi Organizaţia Mondială a Comerţului, tentaculele cărora ameninţă să distrugă orice formă de suveranitate naţională.

Dacă vom accepta ideea că putem învăţa câte ceva de la istorie, atunci trebuie să fim pregătiţi că cea mai mare parte a puterii concentrată astăzi la nivelul statelor naţionale, într-adevăr ar putea trece către forurile internaţionale. Chiar dacă nu va exista un guvern mondial, un organism de guvernare internaţională este destul de verosimil.

Se poate afirma că guvernarea mondială este soarta omenirii.

_________________________

*   Robert Carneiro, “Political Expansion as an Expression of the Principle of Competitive Exclusion,” in: Elman Service, ed., Origins of the State, Institute for the Study of Human Issues, 1978, p.205-223.)

**  Referinţă la cartea:  Benjamin Barber, Jihad vs McWorld (Times Books, 1995), în care „Jihad” şi „McWorld” sunt etichetări pentru separatismul şi fundamentalismul religios, cultural şi lingvistic pe de o parte şi pentru globalizarea economică pe de altă parte. „McWorld” - denumirea ironică a Occidentului, simbolul căruia în ţările în curs de dezvoltare şi tranziţie adeseori îl reprezintă fast-food-urile „McDonalds”.