Într-un comentariu la articolul meu Regularizarea biotică şi perspectivele perpetuării vieţii pe Pământ   bloggerul (dar şi realizatorul de  emisiuni de la Radio Nova) Victor Nichituş punea două întrebări foarte importante vis-a-vis de imperativul de reducere a numărului populaţiei planetei:

  1. Cim se corelează acest imperativ cu deficitul demografic din Moldova?
  2. Dacă aceasta nu e o falsă problemă, atunci unde sint ingrijorarile pe acest subiect la alta scara (adică la nuvel de politicieni naţionali şi internaţionali, savanţi, mass-media)?

Să vedem mai întâi ce e cu deficitul demografic din R. Moldova.

Conform datelor oficiale în Moldova pe o suprafaţă totală de 33.843 km2  locuiesc în perfectă “armonie” 3.938.679  locuitori (inclusive Transnistria), ceia ce constituie 116,4 loc./1 km2. E mult sau puţin? Depinde cum ne uităm. Pentru un război corp la corp cu chinezii e cam puţin desigur, însă sub aspectul densităţii populaţiei, Moldova rămâne cea mai dens populată ţară din spaţiul ex-sovietic, iar în Europa o densitate mai mare a populaţiei o au doar Olanda, Belgia, Marea Britania, Cehia şi ţările pitice gen Monaco, Andorra, etc.

 

 

Măreşte

 

Dincolo de ruşinosul fapt că suntem ţara cu cel mai mare număr de oameni săraci din Europa (64% din populaţie supravieţuind cu 2 dolari pe zi), pe mine mă îngrijorează alte cifre: pădurile şi terenurile forestiere ocupă doar 9% din teritoriul ţării, iar suprafaţa ecosistemelor protejate în care este interzisă orice activitate umană (conform clasificatorului IUCN) nu depăşeşte un procent din teritoriu. Dacă observaţi, în Polonia având aceiaşi densitate demografică ca şi Moldova, suprafaţa ecosistemelor protejate constituie 27!

Dar care sunt limitele admisibile ale presiunii antropogene asupra ecosistemelor şi ce ar însemna aceste norme pentru  R. Moldova?

 

Conform calculelor adepţilor Teoriei regilarizării biotice, echivalentul spaţiului ecologic necesar pentru asigurarea tuturor necesităţilor vitale a unui orăşean modern constituie cel puţin 4 hectare. (Vezi: “Echivalentele ecologice ale omului modern”). Din această suprafaţă doar 0,65 ha îl ocupă suprafeţele necesare pentru trai, muncă, recreaţie, creşterea alimentelor, a fibrelor naturale, etc. Restul – 3,35 ha este teritoriul pe care nu se produce nimic, dar pe care se depozirează deşeurile provenite din activităţile de asigurare a omului cu energie, aparate, utilaje, fibre sintetice, cosmetică şi alte excese consumiste.

Iar acum să înmulţim acest echivalent ecologic al orăşeanului cu numărul orăşenilor din Moldova (45%) şi vom obţine impesionanta cifră de 70.900 km2, ceia ce constituie exact dublul teritoriului actual al R. Moldova! Iar dacă mai luăm în calcul şi 2166 mii de locuitori de la ţară care, ca de obicei sunt mai nepretenţioşi, echivalentul ecologic al cărora constituind aproximativ 3 ha, vom mai obţine încă 65.000 km2. Aşadar, pentru asigururarea în condiţii de echilibru ecologic a tuturor necesităţilor vitale ale locuitorilor actuali ai Moldovei, teritoriul ţării ar trebui să constituie135.000 km2. Este exact suprafaţa Bulgariei şi Macedoniei luate împreună.

Aşa că din punctul de vedere al păstrării echilibrului ecologic pe acest picior de rai ar trebui să micşorăm de patru ori presiunea antropogenă asupra ecosistemului. Ce ar însemna aceasta?

Reiaşind din suprafaţa ţării şi echivalentul de 4 hectare per persoană, vom afla că pe teritoriul Moldovei pot locui în perfectă armonie cu natura doar 850.000 de oameni.

Cam înfricoşătoare această cifră… 

 

 

În toată Moldova lui Stefan cel Mare (de la munte pân la mare) locuiau aproximativ 500-600 mii de oameni. (vezi: Curs rezumativ de lecţii la Istoria românilor, Cartdidact, 2001, pag.62) La momentul anexării Basarabiei de către Rusia în 1812 aici trăiau 400.000 locuitori, iar la mijlocul sec. XIX – 950.000 loc. (vezi Evolutia proceselor demografice in Basarabia in secolul al XIX-lea ). Dacă excludem Cernăiţul, Cilia şi Cetatea Albă, cred că ieşim la aceleaşi 850.000 locuitori.

Aşadar, mijlocul sec. XIX a fost acel hotar al “epocii de aur” în relaţiile dintre om şi natură pe teritoriul ţării noastre. Tot ce a urmat apoi a însemnat depăşirea de către om a presiunii antropogene admise asupra biosferei şi destabilizarea ei continuă.

Şi atunci ce ne facem noi astăzi cu un echivalent ecologic de doar 0,86 hectare per căciulă mioritică?

 

Autorii Teoriei regularizării biotice susţin că pentru a salva viaţa biologică pe planetă, omenirea mai are la dispoziţie doar două opţiuni: să reducă de 10 ori numărul populaţiei, păstrând nivelul actual al activităţii economice (şi al confortului vieţii), sau să reducă de zece ori consumurile energetice şi activităţile economice dar cu o reducere concomitentă doar de 5 ori a numărului populaţiei.

Cu alte cuvinte, pentru R. Moldova aceasta ar însemna:

  • sau 400.000 locuitori care trăiesc cu tot confortul contemporan,
  • sau 800.000 locuitori care utilizează opaiţul în loc de lumină şi carul cu boi în loc de camioane. (ca la mijlocul sec. XIX)

În cazul României, acceptând echivalentul ecologic de 4 ha, vom obţine un număr maxim admisibil de 6 milioane locuitori (5.937.500), faţă de actualele 21,6 milioane. 

 

Sunt prea dure şi imposibile alternativele? De acord!

 

Dar să continuăm să le neglijăm sau să vorbim în şoaptă despre aceste probleme nu cred că mai avem voie.

 

(cred că va urma)