(Răspuns bloggerului Adrian Niţu)
Adriane, ai intuit perfect starea de spirit care mă copleşeşte atunci când vorbesc despre problemele ecologice – resemnarea.
De unde atâta pesimism, în timp ce toară lumea din jur inclusiv forurile decizionale mondiale şi naţionale au conştientizat pericolele ecologice, ba mai mult chiar, au şi început să întreprindă paşi concreţi în direcţia cea bună – Protocolul de la Kyoto, dezvoltarea durabilă, etc, etc…
Într-un moment de grea cumpănă, omenirea din nou s-a solidarizat şi a pornit în direcţia cea bună. Posibil…
Dar de ce oare, nu mă părăseşte senzaţia, că în tot ce facem astăzi suntem extrem de duplicitari (făţarnici, conform „dicţionarului moldo-român” 
) , ba chiar ridicoli?!
De ce cred aşa? Fiincă umblăm doar la efecte nu şi la cauze.
Iar cauzele degradării vertiginoase a biosferei Pământului sunt doar două şi ambele de origine antropogenă: SUPRAPOPULAŢIA şi CONSUMUL ENERGETIC EXCESIV.
Reducem până în 2020 emisiile de carbon cu 20%? Însă vom consuma şi mai multă energie pentru a crea aceste tehnologii noi, mai ecologice. Şi ne vom pomeni în 2020 că în loc de 13 TerraWatt (consumul energetic global actual) vom consuma 20 TW! Asta în timp ce „norma de consum” planetar al speciei umane nu poate depăşi 1,5-2,0 TW pentru a păstra ecilibrul energetic (şi viaţa biologică) în biosfera Pământului.
Am elaborat cu mare tam-tam „conceptul dezvoltării durabile”, în care pentru prima oară în istoria omenirii am întrodus indicatorii calităţii vieţii şi ai mediului. OK! Dar de ce nu am exclus indicatorii economici care ne-au adis în pragul catastrofei? Produsul intern brut, cifra de afaceri, profitul – aceşti monştri ai economiei de piaţă – care ne impun să extragem (dinamităm, tăiem, distrugem), să procesăm, să producem şi să vindem tot mai mult şi mai mult!
Pentru ce toate astea? Cum adică? Ca să fim în topul ţărilor celor mai dezvoltate (d.p.d.v. militar şi tehnologic), în topul companiilor transnaţionale şi naţionale, în topul miliardarilor, formatorilor de opinie, etc.
Economia de piaţă cu filosofia sa de creştere economică continuă din contul resurselor naturale este incompatibilă cu perpetuarea vieţii biologice pe o planetă cu resurse finite.
Am făcut, poate o descoperire senzaţională? Pe naiba!
Toţi economiştii şi politicienii înţeleg asta, însă… Însă se hrănesc din treuca capitalului internaţional, care nici chiar în ceasul al doisprezecelea nu va renunţa la PROFITUL SĂU CU ORICE PREŢ, care îi aduce putere şi control asupra tuturor structurilor politice şi economice din această lume!!!
Acest capital e în stare chiar şi orice pornire nobilă să o reducă la profit. Uitaţivă în ce profanare s-a transformat Protocolul de la Kyoto cu bursa sa oribilă a cotelor de carbon.
Aşa că, la moment nu există nici un acord internaţional sau act naţional care ş-ar propune reducerea de 10 ori a consumurilor energetice sau ar umbla la mecanismele care generează acest consum excesiv – actualii indicatori extensivi ai economiei de piaţă.
Iar aceasta înseamnă că nimeni în lume nu vrea să umble la CONSUMUL ENERGETIC EXCESIV – cauza majoră a tuturor relelor.
Atunci, poate, forurile internaţionale şi naţionale sunt preocupate de rezolvarea celei de a doua cauze majore a problemelor de pe Pământ – SUPRAPOPULAŢIA?
Să fim serioşi! Astăzi despre reducerea populaţiei umane se poate vorbi doar în şoaptă. Căci nu este „political correctnes”, doamne iartă!
În privinţa problemei suprapopulaţiei traba e şi mai „îmbârligată” (complicată – din acelaşi „dicţionar”).
Doarece, dacă nu se iau măsuri drastice de reducere de 10 a consumurilor energetice, singura alternativă de a salva planeta de la rostogolirea în hăul abiotic, rămâne reducerea de 10 ori a numărului populaţiei (vezi Teoria regularizării biotice), adică pe Pământ ar putea să locuiască în perfectă armonie cu Natura doar 650 milioane de oameni.
Vă imaginaţi ce înseamnă aceasta? Eu unul, nu prea îmi imaginez cum s-ar putea impune fiecărui cuplu de pe planetă pe parcursul a două generaţii să aibă doar câte un copil, cu trecerea ulterioară la formula permanentă „Un cuplu – doi copii”.
Pe de o parte, cel mai înrăit adversar ai ideii va fi aceiaşi lume a capitalului, pentru care reducerea populaţiei înseamnă în primul rând reducerea de 10 ori a consumatorilor producţiei economice, diminuarea drastică a cotei vânzărilor globale şi implicit a profiturilor nete personale.
Iar pe de altă parte, tradiţiile, credinţele şi mentalităţile popoarelor lumii, care nu sunt pregătite să accepte imixtiunea statelor în aşternuturile sale.
E necesară o lungă campanie de informare şi sensibilizare a oamenilor, însă capitalul deocamdată nu acceptă să cheltuie bani pe aşa ceva şi nici să permită guvernelor să facă aceste cheltuieli din banii publici strânşi tot de la aceşti magnaţi financiari.
Iată de unde vine resemnarea mea, Adriane.
Să continuăm cuminţi să facem aziluri pentru câini, să eliminăm gunoiştile neautorizate, să colectăm pentru reciclare deşeurile civilizaţiei consumului, să plantăm fiecare câte un pom?
Sunt nişte acţiuni nobile, desigur, dar care tratează doar efectele „bolii”.
Eu însă vreau mai mult – să începem însfârşit se eradicăm CAUZELE.
Dar cum? Are cineva vre-o idee?
19 mai, 2008 at 9:06
dle Protopescu. Aveti niste puncte de vedere interesante, insa sa nu uitam niste lucruri primordiale atunci cand incercam sa gasim o solutie la probleme globale care ne afecteaza. In primul rand, atitudinea malthusiana pe care o adpotati, vizand reducerea drastica a numarului populatiei vine in contradictie cu eforturile intreprinse de autoritatile statelor europene de sporire a natalitatii civilizatiilor lor in fatal declin demografic. Atunci apare discordia aceasta care presupune sporire a populatiilor mondene europene si inferioare din mai multe pdv africane, asiatice sau sud-americane. Solutia trebuie sa vina din lichidarea unor structuri oculte care au ele nevoie de stimularea numarului oamenilor pe glob – acestia fiind de fapt consumatorii marilor corporatii pe care le gestioneaza, deci clientii lor.
Acum, revenind la o idee pe care o desprind lecturand acest articol preluat de dstra si care va presupune partizan al acestor idei. Viata e de origine abiotica ? Serios, dle Blogger, cu tot respectul pe care vi-l datorez ca sunteti cu mult in etate comparativ cu mine, credeam ca in incercarea de a iesi la lumina, de a conturna unele adevaruri fabricate si servite cu lingurita de cercuri mondiale de sorginte iudeo-masonica ati inteles cat de convergente sunt toate spre ideea fundamentala, ontogenetica – despre originea divina a tuturor celor vii pe Terra. E atat de evident, si pentru un orb!! dar care vrea sa vada. Pentru ca poti fi orb, dar clarvazator, in profunzimea sincera si inteligentaa cautarii adevarului si eludarea ignorantei si materialismului, poti vedea clar mana invizibila a Creatorului nostru! Priviti un fluture, prvit colorajul viu de care dispune, la unele specii – chipurile atroce ale unor pasari pradatoare care reprezinta o forta perfecta de disuasiune a potentialilor predatori – oare evolutia arbitrara, proasta, tocita, lipsita de inteligenta sau orice eminenta intelectuala poate crea asa ceva….?
bine, as continua dar timpul e un lux de care nu pot face abuz din pacate.
va multumesc pentru comentariile lasate pe pagina mea http://www.macolaus.blogspot.com
lucrez la un articol despre adevarata origine a carburantilor presupusi fosili. probabil in 2 zile o sa fie gata, va invit sa savurati inca o revelatie grandioasa care infirma odata in plus teoriile manipulate, organizate din varful piramidei si servilismul nostru generalizat.
19 mai, 2008 at 21:42
Aici eu cred că este vorba mai mult decât despre idei. Nu numai la stadiul de idee trebuie să rămânem pentru că astfel cred că nu eradicăm CAUZELE! Trebuie să facem mai mult de atât. Trebuie să convingem fiecare individ pe care îl întâlnim,fiecare părinte care îşi iubeşte copiii.
Crezi dumneata domnule Paisie că toţi cei ce reprezintă capitalul sunt altceva în faţa Naturii dezlănţuite decât suntem noi?
Aş dori să fiu unul dintre cei care ar putea să schimbe lucrurile şi atunci aş merge până la capăt. Dacă fiecare din cei care gândim astfel am iniţia propria campanie sunt convins că am reprezenta deja o forţă. Prin UNIRE şi prin ORGANIZARE am deveni o forţă şi mai mare. Avem oare timp suficient să facem aşa ceva? Nu ştiu.
Dar ştiu că nu sunt pasiv şi că pot să sper că şi alte persoane care iubesc NATURA şi PĂMÂNTUL
vor încerca să facă la rândul lor ceva.
Sunt necesari bani şi multă voinţă, putere de convingere şi dedicaţie acestei cauze. Se vor trezi oare oamenii atunci când mizează pe viaţa lor şi a urmaşilor lor? Vom trăi şi vom vedea… dacă mai este ceva de văzut!
Nu cunosc programul dumneavoastră dar aş dori să vă invit să ţineţi o prelegere în faţa unor copii de la câteva şcoli din România. Eu cred că ei reprezintă publicul care trebuie trezit pentru că ochişorii lor umezi şi nevinovaţi pot avea un efect mai mare decât cuvintele dumneavoastră şi ale mele. Sunteţi de acord?
20 mai, 2008 at 6:35
Pt. NIŢU ADRIAN
De acord, nu trebuie să rămânem la stadiul de idei. Dar ca să acţionăm trebuie mai întâi să înţelegem în ce direcţie anume ne mişcăm. Iar pentru aceasa avem nevoie de o nouă platformă filosofică şi ideologică.
Despre aceata vorbeam şi într-un post anterior – Amatorismul ecologic în aşteptarea ideilor “de profunzime”.
Deocamdată ştiu doar atât – viziunea antropocentistă asupta vieţii pe Pământ trebuie aruncată la “reciclare ecologică”.
Dar ce oferim lumii în schimb? Conceptul ecologiei reformiste? Sau ceva mai înrăzneţ – biocentrism sau char ecocentrism?
Dar asta presupune schimbarea radicală a mentalităţii umane şi mai ales a modului de viaţă (vezi: Fantezii bolnave sau realităţi apocaliptice?)
Nu cred că se vor găsi prea mulţi adepţi şi doritori de a renunţa benevol la statutul de “rege al naturii”.
Îţi mulţumesc mult penru invitaţia făcută, dar deocamdată nu ştiu ce să le spun copilaşilor. Doar să-i speriem că nu e bine ceia ce facem pe Pământ? Însă care-i alternativa? Deocamdată nu o văd…
20 mai, 2008 at 7:36
Pt. MACOLAUS
Cred că nu are rost să continuăm discuţia despre superioritatea sau inferioritatea unei civilizaţii faţă de alta. Problema demografică urmează a fi soluţionată (dacă va fi) doar în corelare cu teritoriul (habitatul) disponibil. Biosferei pământului îi este absolut indiferent ce rasă de humanoizi încearcă să o destabilizeze – europoizi, negrouzi sau mongoloizi.
Respect (şi chiar invidiez) maximalismul tăi tineresc, dar hai totuşi să ne învăţăm să respectăm viziunile celor din jurul nostru. Creaţionismul agresiv î-mi provoacă aceiaşi repulsie ca şi ateismul arogant de tip sovietic.
Din păcate, sau din fericire, nu mă interesează abstracţiile de genul „ce a fost primordial – ideea sau materia”. Eu accept realitatea care mă înconjoară – există acest Pământ pe care trăim cu toţii şi trebuie să ne organizăm viaţa aici şi acum, respectând bunul mers al lucrurilor din biosfera planetei care ne găzduieşte.
Sunt curios să citesc „revelaţia grandioasă despre adevărata origine a carburanţilor presupuşi fosili”. Sper să fie argumentată şi echilibrată.
Oricum, îţi urez succes în tot ce faci. E foarte plăcut să descoperi că printre „ai noştri tineri ce la Paris învaţă” sunt personalităţi profunde, care mai şi gândesc.
21 mai, 2008 at 22:51
Îl rog pe prietenul MakolauS să-mi permită să citesc materialul despre ” revelaţia grandioasă cu privire la originea carburanţilor presupuşi fosili”. Poate îmi vin şi mie idei colaterale. Deoarece aceştia sunt extraşi de la adâncimi apreciabile gândul meu fuge la “cutia Pandorei”.
Şi mă întreb: cine a reuşit să închidă aceste zăcăminte în Pământ pentru că omenirea a reuşit să deschidă această “cutie interzisă” şi să elibereze toate relele care nu iubesc deloc “mama Natură”. Aştept să mă luminez că poate vreunuia dintre noi îi vine o idee despre ce putem face cu privire la această incredibilă miză: VIAŢA NOASTRĂ!
22 mai, 2008 at 20:44
Domnule Paisie aţi intrat în posesia materialului pe care îl invocă prietenul MakolauS? Aş fi curios să văd ce idee revoluţionară promovează prietenul nostru!
Ce părere aveţi?
22 mai, 2008 at 21:50
// 6 //.
Nu, dar aştept şi eu. Probabil va fi publicat în blogul lui MacolauS – http://www.macolaus.blogspot.com/
Să urmărim.
28 mai, 2008 at 0:18
Informaţiile despre „revelaţia grandioasă despre adevărata origine a carburanţilor presupuşi fosili” mi se par sărace. Poate prietenul MakolauS mai ataşează ceva lămuriri
suplimentare!
Sau poate mă ajutaţi dumneavoastră în ideea că aţi priceput ceva mai mult decât mine.
Ce părere aveţi?
Temperaturi şi presiuni foarte mari şi transformări abiotice… Sigur aşa s-a format ţiţeiul în măruntaiele Pământului?
Ar mai fi şi alte întrebări dar aştept şi o altă părere!
28 mai, 2008 at 14:58
Nu aşi dori să mă dau cu presupusul, cred că e mai bine să o facă experţii în domeniu.
Cred că astăzi, când preţurile la ţiţei au ajuns unde au ajuns, prea puţin mai contează care e originea acestui produs pe cale de epuizare – biotică sau abiotică.
Bănuiesc, subtextul teoriei abiotice este altul – scurgându-se prin mantia Pământului el ar putea umple golurile de ţiţei existente. Astfel, această teorie vine să calmeze spiritele, zicând că rezervele de ţiţei se vor completa din adâncul pământului.
Dar deoarece deocamdată nu avem nici o confirmare că vre-un zăcământ epuizat a început să se umple din nou cu ţiţei, iar în timpul apropiat omenirea nu va reuşi să se înveţe „să mulgă” acest ipotetic petrol din mantia Pământului, cred că toate aceste teorii nu ne ajută cu nimic astăzi şi mâine, când preţurile vor sălta şi mai sus.
Probabil, era cu mult mai util dacă cercetătorii originii ţiţeiului îşi canalizau potenţialul intelectual la căutarea alternativelor pentru consumul energetic excesiv al omenirii.
4 iulie, 2008 at 21:29
Se pare că am spus tot de vreme ce nimeni nu mai comunică ceva interesant. Preţul petrolului creşte aproape în fiecare zi. Asta nu înseamnă că s-a redus nivelul de poluare. Dimpotrivă, toţi mai mulţi oameni îşi permit o maşină cu mo-
tor termic şi asta înseamnă că fenomenul de polu
ării capătă cote mai mult decât îngrijorătoare.
Nimeni nu aplică o idee care să vină să diminue-
ze efectul de seră. Pe nimeni dintre cunoscuţii mei nu îngrijorează acest efect de seră. Toţi iau în derâdere acest fenomen şi astfel nimeni nu întreprinde nimic. Probabil aşa este rasa umană. Nu intră în panică până când nu se produce iremediabilul. Semnale de alarmă se mai trag pe la radio. pe la o emisiune ştiinţifică, dar cam atât. Până când şi picii râd de acest a-vertisment. Şi totuşi să nu uităm că Noe şi-a construit arca înainte să vină ploaia, adică poptopul. Noi suntem relaxaţi, căutăm tot felul de teorii, care mai de care mai savantă şi, în acest timp ne apropiem încet sau chiar repede de APOCALIPSĂ! VĂ DORESC VISE PLĂCUTE! Cine ştie? Cred că veţi muri fără să ştiţi măcar ce s-a întâmplat.
Al vostru prieten care nu visează şi poate că doreşte să trăiască încă mulţi, mulţi ani. Aveţi ceva împotrivă?