Prima mea impresie despre “someul” de la Roma al şefilor de state şi guverne în problema alimentară a fost – “oare chiar aceşti oameni jalnici conduc destinele omenirii”?

Discursurile din prima zi a reuniunii – începând cu cel al lui Ban Ki-moon (secretar general ONU) şi terminând cu cel al odiosului Mugabe (dictatorul din Zimbabwe) semănau cu dialogul dintre orbi şi surzi. Fiecare î-şi pomovează propriile interese de moment (în cel mai bun caz – al ţării pe care o conduce) şi nimeni nu se gândeşte şi nu vorbeşte despre cauzele reale a penuriei alimenare – SUPRAPOPULAŢIA planetei şi devastarea barbară a resurselor ei naturale.

Îmi pare rău s-o spun, dragi pământeni de etnie rromânească, însă cu ăştia departe nu ajungem… Adică, efectiv ne prăbuşim în gol.

“După noi – să vină măcar şi potopul”! – cred că e cel mai bun motto pentru summitul FAO de la Roma, care î-şi va încheia astăzi lucrările.