M E D I T A Ţ I I _ P O S T M I O R I T I C E

„Epoca de Piatră s-a terminat din lipsa pietrelor” (Şeicul Ahmad Zaki Yamadi – om deştept)

Consumul de carne accentuează încălzirea globală

Posted by Paisii PROTO@ pe 3 Mai, 2008


În următorii 10 ani, cererea de produse animaliere va fi tot mai mare, iar dezvoltarea exagerată a zootehniei va mări poluarea atmosferei şi va degrada ecosistemele din zonele cu păşunat intens.

Consumul crescând de carne, la nivelul întregii planete, antrenează consecinţe nefaste asupra mediului înconjurător. Activitatea de creştere a animalelor produce mai multe gaze cu efect de seră decât transporturile. În plus, nevoia de noi păşuni, pentru hrănirea animalelor tot mai numeroase, a condus la defrişări masive.

Această activitate agricolă devine cu atât mai dificilă cu cât tot mai multe ţări îşi propun să cultive terenurile arabile de care dispun cu cereale pentru producerea de biocombustibil. Rezultatul: preţul alimentelor de primă necesitate va creşte exponenţial şi din ce în ce mai mulţi oameni vor suferi de foame.

Într-o lume în care consumul de carne creşte semnificativ, de la an la an, riscurile pentru deteriorarea mediului vor fi din ce în ce mai mari. Experţii cred că presiunea demografică la nivelul întregii planete, dar şi dezvoltarea economică a ţărilor emergente precum Brazilia, China şi India vor duce la o creştere a cererii de carne cu 50 la sută, până în 2020. Ba, mai mult, producţia mondială de carne se va dubla până în 2050, trecând de la 229 de milioane de tone la 465 de milioane de tone.

„Suplimentarea consumului de carne comportă riscuri majore, atât în ceea ce priveşte calitatea ecosistemelor, cât şi sănătatea oamenilor”, spune André Pfimlin, responsabil cu cercetarea şi dezvoltarea la Institutul pentru creşterea animalelor din Paris.

Brazilienii, chinezii şi indienii au dovedit, în ultima vreme, noi preferinţe alimentare. Cu doar câţiva ani în urmă, populaţiile ţărilor în curs de dezvoltare consumau în medie câte 20 de kilograme de carne pe an, pe cap de locuitor. Astăzi, fiecare cetăţean al acestor ţări consumă, în medie, mai mult de 50 de kilograme, anual. Această creştere a necesităţii de consum are consecinţe directe asupra cererii de cereale furajere. Vor fi astfel sacrificate mai multe păduri pentru crearea de păşuni şi pentru lărgirea suprafeţelor de teren în vederea cultivării de cereale.

Rumegătoarele emit gaze de seră mai rău ca maşinile

Creşterea cererii de carne implică importante probleme de mediu. Activităţile agricole ocupă primul loc în ceea ce priveşte emisiile de metan şi de protoxid de azot. Studiile demonstrează că aproape jumătate din cantitatea de metan şi circa 35 la sută din cea de protoxid de azot degajate în atmosferă, în fiecare an, rezultă din activitatea agricolă de creştere a animalelor.

Consumul de carne dăunează grav mediului înconjurător, spune şi un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). „Creşterea animalelor este una dintre principalele probleme de mediu. Această activitate contribuie la încălzirea planetei mai mult decât transporturile”, preciza Henning Steinfeld, unul dintre autorii raportului.

Creşterea animalelor pentru carne şi lapte este responsabilă pentru 65 la sută din emisiile de compuşi de azot care provin de la bălegar. Acestea sunt gaze cu efect de seră de zeci de ori mai puternice decât dioxidul de carbon. În plus, creşterea animalelor produce 37 la sută din emisiile de metan provenit din activităţile umane. Metanul rezultat din activitatea digestivă a rumegătoarelor contribuie de 23 de ori mai mult la încălzirea globală decât gazul carbonic.

Pădurile, transformate în păşuni

Păşunile ocupă 30 la sută din suprafeţele ţărilor în curs de dezvoltare, în timp ce 33 la sută din terenurile arabile ale aceloraşi ţări sunt utilizate pentru obţinerea furajelor. Această suprafaţă nu va fi suficientă pentru a hrăni toate animalele necesare satisfacerii nevoilor de carne. De aceea, tot mai multe suprafeţe împădurite sunt defrişate şi transformate în câmpuri pentru păşunat sau în terenuri arabile pentru cultivat cereale furajere.

De exemplu, aproape trei sferturi din zonele amazoniene despădurite sunt utilizate ca păşuni pentru creşterea animalelor, iar o mare parte din cele 30 de procente rămase sunt destinate culturilor furajere. Pe de altă parte şi păşunatul contribuie la deteriorarea ecosistemelor. 20 la sută din terenurile unde pasc vitele se degradează din cauza supraexploatării, prin erodarea solului.

Vitele poluează apa şi aerul

Tot creşterea animalelor este considerată una dintre activităţile „cele mai dăunătoare pentru calitatea resurselor de apă”. Dacă dejecţiile animalelor ajung în apă, aceasta este compromisă. În plus, la nivel global, animalele consumă cantităţi imense de apă potabilă, în condiţiile în care există regiuni unde apa de băut este un lux.

Creşterea animalelor produce metan prin două căi: pe de o parte ca rezultat al digestiei, iar pe de altă parte din proasta gestionare a bălegarului provenit de la rumegătoare. Fermentaţia hranei de către animale stă la originea metanului „digestiv”.

Cantitatea de gaz emisă depinde, în mod natural, de numărul animalelor, de gabaritul lor, precum şi de performanţa acestora în ceea ce priveşte productivitatea de lapte. În fiecare an, animalele emană în atmosferă în jur de 74 milioane de tone de metan. Numai bovinele sunt responsabile pentru trei sferturi din această cantitate de gaz.

Într-un secol, producţia totală de metan s-a multiplicat mult din cauza creşterii globale a turmelor. În plus, dacă în 1890, o bovină emitea doar 35 de kilograme de metan pe an, în ultimii ani, o bovină mai performantă din punct de vedere productiv eliberează anual în atmosferă cam 43 de kilograme de gaz.

 Lipsa de alimente se va înrăutăţi

Dincolo de problemele de mediu pe care le creează, cererea ascendentă pe piaţa cărnii stă şi la originea unor turbulenţe sociale.

Creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare sugerează că populaţia globului va avea nevoi tot mai mari de produse din carne, cu atât mai mult cu cât presiunea demografică este foarte mare.

Se presupune că în cea de-a doua jumătate a acestui secol, populaţia mondială va număra nouă miliarde de locuitori. Crizele au început deja, iar unii analişti avertizează chiar că, pentru următorii ani, se profilează, o penurie alimentară majoră. Abia a trecut un an de când mexicanii au coborât în stradă pentru a protesta faţă de creşterea preţului la kilogramul de porumb. În septembrie, anul trecut, acelaşi motiv i-a făcut pe reprezentanţii asociaţiilor de consumatori din Italia să boicoteze, pentru 24 de ore, cumpărarea de paste.

Mişcările de protest au reflectat, de fapt, o criză iminentă: dificultăţile din ce în ce mai mari a milioane de oameni în a-şi procura banala hrană. Motivul este cât se poate de simplu: carnea şi cerealele au devenit inaccesibile atât pentru oamenii săraci de la ţară, cât şi pentru cei de la oraş.

Din acest punct de vedere, Mexicul şi Italia nu sunt nici pe departe cazuri izolate. Asemenea mişcări de protest au avut loc şi în Maroc, Uzbekistan, Guineea, Mauritania sau Senegal. Aceste state au fost teatre de manifestaţii din cauza creşterii preţului la produsele alimentare de primă necesitate. Mai mult decât atât, numeroase ţări intenţionează să îşi limiteze exporturile de cereale prin diverse metode.

După ce Argentina şi Ucraina au urmat deja această cale, Rusia şi China, mari exportatoare de porumb, sunt pe punctul de a adopta politici restrictive similare. Obiectivul lor este clar definit: privilegierea pieţei interne pentru evitarea tensiunilor sociale. Alimentele s-au scumpit foarte mult în 2007, unele dintre cauze fiind creşterea cererii, stagnarea ofertei, dar şi mărirea costurilor pentru transporturile maritime.

Oferta stagnează şi pentru că încălzirea climatică a a produs un deficit major la recoltele de anul trecut. Din cauza rezervelor de grâne foarte scăzute, Europa este pusă în situaţia de a importa 15 milioane de tone de cereale, o cifră-record care se va reflecta şi în preţul cărnii.

Cerealele vor avea trei destinaţii

Anul acesta a început cu o creştere spectaculoasă a preţului la barilul de petrol. Preţurile ridicate ale combustibililor provoacă un dublu efect: mărirea costurilor pentru transporturile maritime şi nevoia de a recurge la surse alternative de combustibil.

Costurile transporturilor se reflectă în preţul cerealelor şi, implicit, în cel al cărnii. În plus, din cauza preţului petrolului, biocarburanţii devin tot mai atractivi. În felul acesta, trestia de zahăr, porumbul, oleaginoasele vor avea finalităţi energetice, şi nu alimentare. În aceste situaţii, culturile vor trebui să aibă trei destinaţii: farfuria oamenilor, hrana animalelor tot mai numeroase şi motoarele mijloacelor de transport.

un articol de Catană Francisca M.

ADEVĂRUL, 12.02.2008

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: