Amatorismul ecologic în aşteptarea ideilor “de profunzime”

Am impresia că îngrijorările ecologiste, ajunse în ultimul deceniu chiar şi în vizorul potentaţilor acestei lumi; a forurilor internaţionale şi a mass-media care îi deservesc, i-au cam prins nepregătiţi pe activiştii mişcărilor ecologiste de pretutindeni. Rămânând în continuare la nivelul amatorismului non-guvernamental, aceste mişcări, se pare că aşteaptă soluţii tot de la guvernanţi şu miliardari. Multitudinea acţiunilor şi iniţiativelor locale nu decurg dintr-o viziune globală a problemei ecologice şi se pare că nu au la bază nici un fundament doctrinar şi ideologic coerent.

În calitatea mea de adept al Teoriei regularizării biotice, cel mai reprezentativ curent doctrinar şi ideologic agreat mi se pare ECOLOGIA DE PROFUNZIME (deep ecology). Însă dacă veţi încerca să căutaţi în internetul românesc referinţe la vre-o carte publicată despre această doctrină - degeaba vă osteniţi.

Şi atunci pe ce fundamentaţii doctrinare îşi desfăşoară activitatea ecologiştii români şi basarabeni? Pe antropocentrismul tradiţional religios sau umanist, în care contează doar omul? Sau pe ecologia de suprafaţă (shallow ecology), care abia de se apropie de problema „revoluţionară” a emancipării animalelor (cu absurdele sale „abatoare umaniste”)?

Ca să nu te considere alţii un ridicol, trebuie, cel puţin să nu fii ridicol!

Ce este ECOLOGIA DE PROFUNZIME?
E o doctrină care „vizează o metafizica, o epistemologie si o cosmologie noua, precum si o noua etica a mediului, care sa trateze intr-un mod total aparte raporturile om-planeta. Din punct de vedere filosofic, este vorba, in primul rand, de o deconstructie a intregii traditii umaniste care pune pe primul loc fiinta umana in ceea ce priveste toate aspectele esentiale (ontologic, etic, juridic s.a.m.d.), iar in al doilea rand, de o critica la adresa variantelor reformiste de ecologie, considerate a fi prea slabe si naive”.

 

Gheorghiţă Ciobanu - un ţăran şi pictor deosebit din lumea satului românesc

Navigând prin blogosfera românească, la un moment dat am avut o adevărată revelaţie estetică.

Pe blogul ecologist “EduEcoCivica” am descoperit aceste perle de spiritualitate autentică românească:

 

    

Sper să revin în curând cu o informaţie mai amplă despre acest ţăran-minune, prin bunăvoinţa autorului blogului menţionat - Aurel Gherghel.

 

Prinţul Philip al Marii Britanii - “Suprapopularea este un dezastru ecologic”

Se pare că ceva se mişcă în gaşca potentaţilor acestei lumi. Despre suprapopulaţie ca sursă a tuturor problemelor ecologice pe planetă a început să se vorbească în Casa Regală britanică. Ce-i drept, deocamdată prin gura marelui “gafeor” - Prinţul consort Philip.

Oricum, e un mare pas înainte în începutul unei dezbateri internaţionale “la rece” a spinoaselor decizii care urmează a fi luate în vederea stopării suprapopulaţiei.

Dacă, desigur, ne mai intereseză să locuim pe această planetă.

 

„Numărul copiilor dăunează planetei”

Publicat in EcoMagaizn 13.Mai.2008

Prinţul Philip al Marii Britanii, el însuşi tată de patru ori, recomandă europenilor mai puţini copii 
Prinţul consort al reginei Elisabeta a II-a spune că familiile ar trebui să fie mai puţin numeroase. El susţine că suprapopularea este un dezastru ecologic.
Ecologistul cel mai înfocat al familiei regale din Marea Britanie, prinţul Philip, declară că suprapopularea planetei este principalul factor care a generat încălzirea globală. El spune că actuala criză alimentară nu ar exista dacă am fi mai puţini, notează cotidianul britanic „The Times”.

 

Fantezii bolnave sau realităţi apocaliptice?

(continuarea articolului Despre echivalentul ecologic al basarabeanului, sau înapoi la carul cu boi?  )

Aşadar, vorba lui Victor Nichituş, - Domnilor, unde sunt îngrijorările? 
Dacă problema există, de ce mass-media şi ştiinţa nu bat clopotele? De ce politicienii nu organizează summit-uri internaţionale şi dezbateri la ONU sau în parlamentele naţionale?

Sunt sigur, cancelariile conducătorilor multor state şi al principalelor organizaţii internaţionale nu duc lipsă de note, memorandumuri şi scrisori analitice cu conţinut foarte alarmant vis-a-vis de impactul dezastruos al suprapopulaţiei necontrolate asupra calităţii vieţii umane, dar mai ales asupra calităţilor regenerative ale naturii. Dar părerea mea, ca nespecialist, este că atât savanţii, cât şi politicienii lumii nu sunt pregătiţi/nu au curajul să discute cu popoarele lumii subiectul suprapopulaţiei şi al implicaţiilor sale, deoarece rezolvarea acestei probleme necesită revizuirea radicală nu doar a modului de viaţă, dar în primul rând a majorităţii valorilor civilizaţionale contemporane.

Iată doar câteva dintre problemele şi implicaţiile care stau, ca să zic, la suprafaţă.

Implicaţiile de ordin filosofic-doctrinar.
Va trebui să renunţăm la viziunea antropocentistă asupra lumii şi să însuşim de urgenţă biocentrismul cu „Natura-Mumă” în capul lucrurilor.
Acesta va însemna ca evoluţioniştii să renunţe la conceptul tupeist „omul cununa evoluţiei şi rege al naturii”.
Iar creaţioniştii s-o mai tempereze cu „fiinţa aleasă, creată după chip şi asemănare” şi să înceteze să inducă credincioşilor ideea că pentru ei Pământul reprezintă o gară de tranzit oarecare în drumul lor spre „impărăţia cerească”, din care cauză ne putem permite să facem aici mizerie.
Cu siguranţă că instalarea doctrinei biocentriste va genera revenirea, dar la alt nivel a vechilor culturi păgâne şi a zeilor soarelui, fertilităţii, etc, etc, toţi supuşi ai zeităţii centrale - Maica Natură.

 

Altermedia.info: “remediul ghilotinei” ca argument final în dezbaterile pe Internet

Ieri mă trezesc cu „conturile blocate” la publicaţia „Altermedia.info” şi cu următorul aviz:

altermedia_ro :
May 7th, 2008 at 10:37 am

 Paisie, astfel de solutii presupunand ingerinta guvernului in viata cetateanului, la acest mod, sunt caracteristice regimurilor totalitare si globaliste.

Sa pretinzi ca cineva ar trebui sa plateasca amenda pentru ca vrea un anumit numar de copii este nu doar ridicol (cum o vor plati cei din Africa?!; dar cei care nu au bani de amenda, ce vor pati?) ci si jignitor in cel mai inalt grad pentru persoanele care se straduiesc sa duca o viata normala pentru ei si familiile lor.

Dincolo de ideile in sine si de modul cinic de exprimare, conceptiile tale dictatoriale sunt incompatibile cu spiritul de libertate care a caracterizat de la inceputurile sale Altermedia.

Cu parere de rau, incepand de astazi nu vei mai avea dreptul sa postezi la Altermedia, iar legaturile spre blogul tau vor fi sterse. In felul acesta vei putea experimenta pe pielea ta aplicarea unei politici de forta, la care nu poti face apel, si poate vei invata sa fii mai sensibili cu nevoile si aspiratiile oamenilor.

 

Care au fost motivele acestei reacţii cam deplasate a onorabilei publicaţii care se auto-poziţionează ca o ediţie de opinii alternative?

Formal, trei comentarii ale mele la articolul publicat pe Altermedia Consiliul Europei recomanda liberalizarea avortului in intreaga Europa .

 

Iată aceste comentarii:

 

Despre echivalentul ecologic al basarabeanului, sau înapoi la carul cu boi?

Într-un comentariu la articolul meu Regularizarea biotică şi perspectivele perpetuării vieţii pe Pământ   bloggerul (dar şi realizatorul de  emisiuni de la Radio Nova) Victor Nichituş punea două întrebări foarte importante vis-a-vis de imperativul de reducere a numărului populaţiei planetei:

1. Cim se corelează acest imperativ cu deficitul demografic din Moldova?
2. Dacă aceasta nu e o falsă problemă, atunci unde sint ingrijorarile pe acest subiect la alta scara (adică la nuvel de politicieni naţionali şi internaţionali, savanţi, mass-media)?

Să vedem mai întâi ce e cu deficitul demografic din R. Moldova.

Conform datelor oficiale în Moldova pe o suprafaţă totală de 33.843 km²  locuiesc în perfectă “armonie” 3.938.679  locuitori (inclusive Transnistria), ceia ce constituie 116,4 loc./1 km². E mult sau puţin? Depinde cum ne uităm. Pentru un război corp la corp cu chinezii e cam puţin desigur, însă sub aspectul densităţii populaţiei, Moldova rămâne cea mai dens populată ţară din spaţiul ex-sovietic, iar în Europa o densitate mai mare a populaţiei o au doar Olanda, Belgia, Marea Britania, Cehia şi ţările pitice gen Monaco, Andorra, etc.

 

 

 

Dincolo de ruşinosul fapt că suntem ţara cu cel mai mare număr de oameni săraci din Europa (64% din populaţie supravieţuind cu 2 dolari pe zi), pe mine mă îngrijorează alte cifre: pădurile şi terenurile forestiere ocupă doar 9% din teritoriul ţării, iar suprafaţa ecosistemelor protejate în care este interzisă orice activitate umană (conform clasificatorului IUCN) nu depăşeşte un procent din teritoriu. Dacă observaţi, în Polonia având aceiaşi densitate demografică ca şi Moldova, suprafaţa ecosistemelor protejate constituie 27!

Dar care sunt limitele admisibile ale presiunii antropogene asupra ecosistemelor şi ce ar însemna aceste norme pentru  R. Moldova?

 

Taxă de mediu pentru fiecare nou-născut?

Pentru a salva planeta este nevoie de „taxa pe copii”, consideră un expert.

Un expert vest-australian propune ca familiile să plătească la naşterea bebeluşilor o „taxă pe copii” de $5.000 şi o taxă de carbon anuală de $800 per copil.

Profesorul Barry Walters afirmă în Medical Journal of Australia că fiecare cuplu cu mai mult de doi copii urmează a fi impozitată pentru compensarea emisiilor de carbon generate pe parcursul vieţii sale ulterioare.

Profesorul Walters, clinic-asociat în obstetrică de la Universitatea Australiei de Vest şi la clinica King Edward Memorial Hospital din oraşul Perht a chemat ca prezervativele şi alte servicii favorabile luptei cu efectul de seră, cum ar fi procedurile de sterilizare să beneficieze de aşa-numitele „credite de carbon”. El făcea referinţă la faptul că guvernul federal cheltuie cu „baby bonusurile” $4133 pentru fiecare copil şi că ar trebui gândite măsuri de control al populaţiei ca în China şi India.

Profesorul Walters a spus că volumul mediu anual al emisiei de gaze al fiecărui australian constituie în prezent 17 tone, inclusiv energia utilizată. „Fiecare nounăscut din Australia, scrie el, constituie o sursă puternică ai emisiei de gaze de seră pe o durată medie de 80 de ani, nu doar respirând, ci mai ales consumând risipitor resursele caracteristice pentru societatea noastră.” „Fără să aruncăm povara poluării pe mamele nou-născuţilor, „impozitul pe copii” sub forma „taxei de carbon” trebuie să se aplice conform principiului „poluatorul plăteşte”.

Reprezentanta Asociaţiei australiene a familiilor Angela Conway a spus că e ridicol să învinuieşti pruncii pentru încălzirea globală. „Eu cred că aceşti profesori care î-şi dai aere de importanţă vor trebui să plătească taxa de carbon pentru tot aerul fierbinte pe care îl creiază”.

Însă propunerea profesorului Walters a fost lăudat de înalt-apreciatul doctor Garry Egger. „Trebuie să ne punem întrebarea, de ce despre controlul demografic astăzi se vorbeşte doar în şoaptă”, scrie el într-un articol de răspuns în MJA.

Sursa: news.com

 

 

Cum dispar civilizaţiile (Jared Diamond)

Acest raport (merge vorba despre  Raportul asupra incalzirii globale publicat în 2007 de către Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC))  este în stare să întristeze pe cei mai înveteraţi optimişti. Este neplăcut să aflăm că aproximativ 60% dintre „serviciile ecosistemelor” necesare pentru susţinerea vieţii pe planeta nostră au degradat sau sînt administrate în aşa mod, încît realizarea lor duce la degradare. (Cu toate că termenul „serviciile ecosistemelor” pare cumva neobişnut, sensul lui este simplu şi anume: ocrotirea aerului şi a apei, ocrotirea pădurilor, păstrarea rezervelor piscicole, controlul schimbărilor de climă, lupta cu calamităţile naturale şi cu dăunătorii agricoli). Toate acestea ameninţă cu noi calamităţi naturale care influenţează negativ bunăstarea oamenilor prin înrăutăţirea calităţii apei, formarea „zonelor moarte” de-a lungul litoralelor mărilor şi ale oceanelor, micşorarea rezervelor de peşte-marfă, creşterea instabilităţii climei. Învăţaţii subliniază că aceste procese se pot amplifica în următorii 50 de ani. Omenirea trebuie să se dezică cît mai repede de atitudinea iresponsabilă faţă de natură. Aceasta este principala concluzie a autorilor raportului. Administraţia actuală de la Casa Albă ignoră aceste apeluri, dar milioane şi milioane de americani au o atitudine mai mult ca serioasă faţă de această problemă. 

Probabil, anume această atitudine a stîrnit printre cititori interesul deosebit pentru noua monografie a lui Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles. Această carte se numeşte „Colapsul civilizaţiilor. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară”. Este o analiză detaliată a catastrofelor îndepărtate şi a celor recente. care s-au prăbuşit asupra oamenilor. Aceştia au exploatat iraţional resursele naturale şi nu au putut sau pur şi simplu nu au vrut să ia în seamă semnalele alarmante. Asproximativ trei luni „Colapsul civilizaţiilor” s-a situat în topul celor mai citite cărţi în ciuda faptului că acest tratat de peste 600 de pagini nu este nici pe departe o distracţie.

 

Prea târziu. “Anuşka deja a vărsat uleiul…”

Ca întotdeauna, subiectul teoriilor conspiraţioniste suscită interesul publicului cititor. Citind pe Altermedia anunţul ALTERMEDIA VA ADUCE “JOC FINAL”, UNUL DINTRE CELE MAI APRECIATE DOCUMENTARE ALE ANULUI 2007 , am dorit să aflu şi alte opinii despre acest subiect. În cele ce urmează vă prezint traducerea unui fragment din capitolul “Noua Ordine Mondială” din cartea lui Robert Wright “Nonzero: The Logic of Human Destiny” (New York: Pantheon Books, 2000).

Spre deosebire de autor, care consideră că guvernarea planetară este inevitabilă reieşind din logica evoluţiei politice şi economice pe Pământ, eu cred că nu se va ajunge până acolo. Pur şi simplu globaliştii nu vor dovedi să-şi finalizeze ideea. Pedalând cu încăpăţinare ideile “dezvoltării continui” iar mai nou, al “dezvoltării durabile”, globaliştii, nedorind să tempereze producţia şi consumul, î-şi taie craca de sub picioare. Suprapopulaţia şi derivatele sale - degradarea ecolgică rapidă, penuria alimentară şi energetică vor provoca prăbuşirea economiei mondiale şi un haos social fără precedent, care va mătura toate instituţiile naţionale şi internaţionale în majoritatea ţărilor lumii.

Din păcate sistemul poltic mondial bazat pe state naţionale cu interese şi tradiţii diametral opuse, nici odată nu va reuşi să întreprindă nişte măsuri energice şi radicale pentru salvarea situaţei planetare. Feudalismul geopolitic ne va costa foarte scump.

Căci, vorba lui Woland din „Maestrul şi Margarita” lui Bulgakov: „ Anuşka deja a vărsat uleuil…”

 

Consumul de carne accentuează încălzirea globală

În următorii 10 ani, cererea de produse animaliere va fi tot mai mare, iar dezvoltarea exagerată a zootehniei va mări poluarea atmosferei şi va degrada ecosistemele din zonele cu păşunat intens.

Consumul crescând de carne, la nivelul întregii planete, antrenează consecinţe nefaste asupra mediului înconjurător. Activitatea de creştere a animalelor produce mai multe gaze cu efect de seră decât transporturile. În plus, nevoia de noi păşuni, pentru hrănirea animalelor tot mai numeroase, a condus la defrişări masive.

Această activitate agricolă devine cu atât mai dificilă cu cât tot mai multe ţări îşi propun să cultive terenurile arabile de care dispun cu cereale pentru producerea de biocombustibil. Rezultatul: preţul alimentelor de primă necesitate va creşte exponenţial şi din ce în ce mai mulţi oameni vor suferi de foame.

Într-o lume în care consumul de carne creşte semnificativ, de la an la an, riscurile pentru deteriorarea mediului vor fi din ce în ce mai mari. Experţii cred că presiunea demografică la nivelul întregii planete, dar şi dezvoltarea economică a ţărilor emergente precum Brazilia, China şi India vor duce la o creştere a cererii de carne cu 50 la sută, până în 2020. Ba, mai mult, producţia mondială de carne se va dubla până în 2050, trecând de la 229 de milioane de tone la 465 de milioane de tone.

„Suplimentarea consumului de carne comportă riscuri majore, atât în ceea ce priveşte calitatea ecosistemelor, cât şi sănătatea oamenilor”, spune André Pfimlin, responsabil cu cercetarea şi dezvoltarea la Institutul pentru creşterea animalelor din Paris.