Domnilor basarabeni, vin să vă dau o veste proastă…
Căci dacă era să fie pe bune, adică, în cazul în care multstimata şi mult prea impotenta doamnă ONU era mai consecventă şi cu adevăratelea preocupată de conservarea biodiversităţii şi stoparea creşterii necontrolate a numărului populaţiei în ţările sărace; şi întroducea, însfârşit, în calitate de drept universal şi inalienabil al fiecărui cetăţean al planetei dreptul la un teritoriu biologic personal de 2 ha pentru a se hrăni (atâta revenea „per capita” conform raportului WWF „Planeta vie – 2008”), atunci s-ar fi constatat cu uşurinţă (prin împărţirea biocapacităţii ţării – 5,4 mln. hectare globale (hag) la acele sacre şi intangibile 2,06 hag de căciulă) , că în R. Moldova astăzi ar putea locui în armonie cu natura doar 2,6 mln. locuitori, în timp ce 1,6 mln rămân neasiguraţi cu teritoriu biologic propriu, şi deci, nu au dreptul la existenţă. Subliniez, pe acest teritoriu!
La care, moldoveanul năucit, dar şmecer nevoie mare, va zice, – stai bădie, că te-am prins! Dar cum se face că până acum am trăit aicea, bine merci, 4,2 mln. de capete (inclisiv cele separatiste) şi nici în cot nu ne-a durut!
Păi de aia nu ne-a durut, că 1,6 mln. de oameni se hrănesc din importuri de alimente! Cum vedeţi, nici pomină de „securitate alimentară” a ţării. Şi dacă poimâine dă cu crucea peste noi „vârful de petrol” (peakoil), după care se opreşte transportul şi comerţul internaţional ? Ce ne facem atunci? O să cărăm pulpele de pui de contrabandă cu carul cu boi?
Dar să ne oprim aici cu pronosticurile proaste, căci vreau să vă dau şi două veşti bune.